17 ani dar 3 impreuna

marți, 29 martie 2011
Poate trebuia sa fac acest post maine dar e mai bine acum. Nici nu stiu cum sa incep, ce sa iti spun, ce sa iti doresc... Timpul pentru noi a trecut uneori repede, uneori greu. Credeam ca o sa mai fim prietene? Coita, amanta, soata, cum ai fost pentru mine nici eu nu mai stiu. Ne-am schimbat, foarte mult. Ne stim de aproape 3 ani, inca vreo 8 -9 zile si facem 3 ani dar pot sa zic ca descopar ceva nou la tine in fiecare zi. La inceput nu credeam ca o sa ajungem sa fim prietene, chiar mi se parea imposibil. Eram atat de diferite si totusi aveam multe in comun. A dracu distanta, cui i-a pasat? Ne-am vazut bai si asta a fost cel mai important lucru facut de mine in vara aceea. Inca mai am pozele dar suntem atat de diferite. Daca le-as pune pe aici sigur m-ai injura asa ca ma abtin. Oricum, eu iti doresc tot binele din lume, sa ajungem sa ne vedem cu bine la vara. Nu ma mai iau de comportamentul tau si de viciile tale ca sa le zic asa. Sper sa ai parte de multe bucurii, multe! Vreau sa te stiu zambind ce naiba! O sa vezi ca o sa fie un an frumos. Stiu ca iti este putin frica si ca vrei sa ai iar 5 ani dar nu se poate. Peste un an o sa iti fie dor de cei 17 ani pentru ca la varsta asta incepe viata cu adevarat. La multi ani! Mereu o sa fiu alaturi de tine!

Ea cauta...

luni, 28 martie 2011
Ea cauta in intuneric chipul ce l-a iubit candva.Ea cauta in liniste glasul unei iubiri pierdute. Ea cauta in sunet de chitara vocea lui melodioasa. Ea cauta in vant mireasma de primavara tarzie. Ea cauta in culori elecrizante ochii lui divini. Ea cauta in pat trupul lui firav. Ea cauta in vise, in amintiri triste, zambetul de care s-a indragostit. Ea cauta in desert, in ploaie si-n zapada, baiatul de care s-a indragostit. Ea cauta in lume o mana intinsa si un glas divin. Ea cauta in minte primul " Te iubesc". Ea cauta in poze inca o amintire. Ea cauta in vorbe rele vocea lui dulce si un sincer " Imi pare rau". Ea cauta in prieteni o mana de ajutor. Ea cauta in iubiri patate de cruda gelozie, fluturii din stomac care apareau odata cu el. Ea cauta in lacrimi uscate pe obraji incercarile pierdute de-al recucerii. Ea cauta in parfum de capsuni saruturile lui tandre. Ea cauta in moarte un nou inceput. Ea cauta in fluturi ,in ingeri fara aripi, in scancet de copil, iubirea lui eterna. Ea cauta in demon, in dragoste tarzie... Ea cauta in minciuna, in copilarie, ea cauta in tot si l-a gasit pe EL.



Highschool

marți, 22 martie 2011
Ma tin de ceva timp sa fac acest post. Din nefericire mereu imi abandonam undeva in cutia cu ganduri aceasta idee. Pentru mine liceul reprezinta un nou inceput. Pentru mine liceul este locul unde ma duc cu drag pentru ca acolo imi sunt prietenele si oamenii care gandesc ca mine. Pentru mine liceul este locul unde ma simt bine dar si rau, locul unde ma maturizez inainte de vreme, locul unde invat cum sa fiu o persoana in viata, locul care m-a invatat ca tentatiile cu cat incerci sa le ti la distanta de tine, tot o sa cazi in plasa lor. Cu toate astea o zi de liceu la mine este plina de peripetii. Ceasul imi suna, arata ora 8:30. Inca o zi a inceput, inca una... Ma dau lenesa din pat, ma impiedic si injur de toti mortii. Imi ia cel putin 45 de minute sa ma trezesc din starea de somn. Cand se face ora 12:45 imi caut telefonul pentru a mi putea suna colega. Astept putin sa raspunda si o intreb daca este gata. Raspunsul mereu este " Sunt gata de jumatate de ora". Plec spre ea, dupa ce ma mai cacai pana la 12:55. Cam 5 minute imi ia pana la ea. O sun cand ajung si surpriza... nu este gata. Big shit! Oftez si o astept cam 5 minute. Cand iese deja am o tona de nervi. O luam usor la pas, putin sictirite, putin adormite, putin plictisite, putin... Pe drum mai facem glume, mai radem, ma mai injur cu diferitele persoane care ma suna. Ajungem la liceul pe 13:25. 5 minute desigur ne ia sa tranversam ca deh o trecere de pietoni este un lux in fata la colegiul nostru national. Injur putin in gand faptul ca am ajuns la ce liceu am ajuns dar poate este mai bine. Intram plictisite in liceu, paznicul iar se holba la noi, like always. Urc scarile pana la etajul 1 foarte repede. Apoi, realizez ca sunt aproape de clasa si reduc din viteza. Cand ajung la al doilea etaj oftez. Ma despart de colegamea si intru in clasa. Sala 13, cabinet de franceza. Cat noroc pe mine. Ma salut cu fetele si imi pun geanta pe banca. Apoi zic clasica mea vorba " Hai acasa!" Colegamea se uita la mine ciudat. "Stai femeie ca abia ai ajuns si deja vrei acasa!" Oftez si ma asez in banca, imi bag castile in urechi si ma uit prin clasa. Colegii mei iar se dau in spectacol, like always. Orele uneori trec repede, uneori greu. Singurul lucru pe care il ador este ca atunci cand sunt trista, lumea ma face sa zambesc. Poate nu suntem clasa cea mai tare, sau cea mai desteapta dar nimeni nu mai este ca Xc. Privesc in urma si vad cat de schimbata sunt. In primul an de liceu eram timida timidelor si acum parca lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca lumea este ca mine, desi se aud vorbe nasoale, eh, peste tot este asa. Daca as schimba ceva poate as alege sa ma schimb pe mine, sa vad in alt mod locul unde imi petrec 6 ore intr-o zi, 30 de ore pe saptamana. Astia sunt anii in care dormi cel mai putin dar razi si te distrezi din plin!

Calator fara permis prin lumea ta

luni, 21 martie 2011

Câte zile pline de agonie au fost? Le-am pierdut numarul…


Într-un moment de nebunie iau valiza neagră şi îmi indes câteva haine în ea. Doresc să evadez din locurile astea atât de străine şi totuşi atât de cunoscute. La gară, femeia de la ghişeu, mă întrebă unde doresc bilet.


“Un bilet cu destinatia…fericire!” îi zic uitându-mă fix la ea.


“Nu avem bilete cu această destinaţie!”


Oftez adânc şi trag aer în piept. “Un bilet până la Vama Veche”. Îmi oferă biletul şi plec. Vagonul unu, unu… îmi aduce aminte de noi, compartimentul şase, locul 26. Oftez adânc şi urc în tren. Mă aşez la locul meu şi închid ochii. Mii de imagini mi se derulează. Zeci de chipuri, unul persistă. L-aş putea recunoaşte şi cu ochii închişi. Părul lui scurt şi închis la culoare, tenul puţin ciocolatiu, ochii mari şi strălucitori, zâmbet de om îndrăgostit. O lacrimă îmi curge, apoi încă una. Ele se întâlnesc undeva în bărbie. Trag aer în piept, nările îmi sunt înfundate de un miros dulce. Căpşuni! Deschid ochii speriată şi te văd pe geam. Stăteai pe peronul puţin întunecat şi uitat de lume. Te uitai fix la mine. Chipul tău frumos era lipsit de expresie. Te-am strigat, m-ai auzit şi mi-ai zâmbit. Mi-ai făcut semn să vin la tine. Ies repede din tren şi mă uit după tine. Te văd! Stai pe o bancă şi te uiţi fix la mine. Vin spre tine dar parcă mă îndepărtez cu fiecare pas pe care îl fac.


“De ce nu te apropii de mine?” mă întrebi.


Mă opresc din mers. Închid ochii şi îi deschid. Tu, tu nu mai erai. Cad în genunchi şi lacrimile cad cu repeziciune din ochii mei.


Mă scotocesc prin memorie... ”Prima dată când te-am văzut. Totul se terminase între noi dar eu te mai iubeam. Era seară, lumina din club, boxele duduiau, animatoarele, băutură şi noi. Corpurile noastre se unduiau pe ritmul muzicii, ne priveam fix. Apoi te-am luat de mână şi te-am pus pe o canapea. M-am urcat pe tine şi te-am sărutat. Mă luasei în braţe. Ca doi adolescenţi rebeli am plecat din acel loc. În acea noapte am căzut în păcat amândoi. Ne-am iubit până în zori, nu doream să ne oprim. Pur şi simplu nu doream asta. Eram un singur trup…”


Am deschis ochii şi am oftat. Atingerile tale după atâta timp încă le simt pe pielea mea albă. Te simt lângă mine dar nici urmă de tine. M-am întors cu spatele şi m-am urcat în tren. Totul era străin pentru mine. Trenul se misca… plec spre un loc necunoscut de unde nu o să mă mai întorc niciodată. La mijlocul drumului am căutat în rucsacul meu ceva. Am scos o pungă neagră şi o poză. Am desfăcut punga şi am privit poza o singură dată. Am luat pistolul în mâna strângă şi am zâmbit trist. Deodată am simţit o adiere în părul meu, un parfum atât de cunoscut. Era doar imaginaţia mea”Te iubesc!” am şoptit uşor apoi am încărcat arma. Am sărutat poza şi pe spatele ei am scris câteva cuvinte: “Te voi iubi mereu şi o să te aştept în cer…”, o lacrimă a căzut apoi am am auzit un sunet asurzitor şi linişte. Totul era negru. Am închis ochii…Te-am pierdut…


Ps: Atunci când iubeşti faci lucruri nebuneşti. Pentru mine ai fost marea mea iubire, aşa o să rămâi. Ştiu că al meu nu o să mai fi niciodata… eu am fost un călător, unul fără permis prin lumea ta…


PPs: Te…dar mai bine lasa…