Ma tin de ceva timp sa fac acest post. Din nefericire mereu imi abandonam undeva in cutia cu ganduri aceasta idee. Pentru mine liceul reprezinta un nou inceput. Pentru mine liceul este locul unde ma duc cu drag pentru ca acolo imi sunt prietenele si oamenii care gandesc ca mine. Pentru mine liceul este locul unde ma simt bine dar si rau, locul unde ma maturizez inainte de vreme, locul unde invat cum sa fiu o persoana in viata, locul care m-a invatat ca tentatiile cu cat incerci sa le ti la distanta de tine, tot o sa cazi in plasa lor. Cu toate astea o zi de liceu la mine este plina de peripetii. Ceasul imi suna, arata ora 8:30. Inca o zi a inceput, inca una... Ma dau lenesa din pat, ma impiedic si injur de toti mortii. Imi ia cel putin 45 de minute sa ma trezesc din starea de somn. Cand se face ora 12:45 imi caut telefonul pentru a mi putea suna colega. Astept putin sa raspunda si o intreb daca este gata. Raspunsul mereu este " Sunt gata de jumatate de ora". Plec spre ea, dupa ce ma mai cacai pana la 12:55. Cam 5 minute imi ia pana la ea. O sun cand ajung si surpriza... nu este gata. Big shit! Oftez si o astept cam 5 minute. Cand iese deja am o tona de nervi. O luam usor la pas, putin sictirite, putin adormite, putin plictisite, putin... Pe drum mai facem glume, mai radem, ma mai injur cu diferitele persoane care ma suna. Ajungem la liceul pe 13:25. 5 minute desigur ne ia sa tranversam ca deh o trecere de pietoni este un lux in fata la colegiul nostru national. Injur putin in gand faptul ca am ajuns la ce liceu am ajuns dar poate este mai bine. Intram plictisite in liceu, paznicul iar se holba la noi, like always. Urc scarile pana la etajul 1 foarte repede. Apoi, realizez ca sunt aproape de clasa si reduc din viteza. Cand ajung la al doilea etaj oftez. Ma despart de colegamea si intru in clasa. Sala 13, cabinet de franceza. Cat noroc pe mine. Ma salut cu fetele si imi pun geanta pe banca. Apoi zic clasica mea vorba " Hai acasa!" Colegamea se uita la mine ciudat. "Stai femeie ca abia ai ajuns si deja vrei acasa!" Oftez si ma asez in banca, imi bag castile in urechi si ma uit prin clasa. Colegii mei iar se dau in spectacol, like always. Orele uneori trec repede, uneori greu. Singurul lucru pe care il ador este ca atunci cand sunt trista, lumea ma face sa zambesc. Poate nu suntem clasa cea mai tare, sau cea mai desteapta dar nimeni nu mai este ca Xc. Privesc in urma si vad cat de schimbata sunt. In primul an de liceu eram timida timidelor si acum parca lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca lumea este ca mine, desi se aud vorbe nasoale, eh, peste tot este asa. Daca as schimba ceva poate as alege sa ma schimb pe mine, sa vad in alt mod locul unde imi petrec 6 ore intr-o zi, 30 de ore pe saptamana. Astia sunt anii in care dormi cel mai putin dar razi si te distrezi din plin!
